Aspecte morfologice


Adultul are corpul oval alungit de dimensiuni cuprinse între 4,4 - 6,6 mm masculul şi 4,2 - 6,8 mm femela. Culoarea corpului este gălbuie-verzuie. Masculul are elitrele brune cu partea posterioară a elitrelor mai deschisă. Pe elitrele femelei sunt bine evidenţiate trei benzi longitudinale de culoare neagră. Privit lateral abdomenul femelei este mai mare şi mai ascuţit decât al masculului care este mai mic şi rotunjit (bont). Aceasta este o caracteristică importantă în determinarea sexului la adulţi.

Oul este galben pal la depunere, apoi devine galben – bruniu,  oval, de 0,5 mm.
Larva este alungită, subţire, de culoare albă cu capsula cefalică mai închisă. Măsoară 10-18 mm în lungime. Partea dorsală a celui de-al 9-lea segment abdominal prezintă o pată închisă la culoare, în cuprinsul căreia se află placa anală mai întunecată. Trece prin trei vârste larvare.
Pupa este de tip libera, albă, de consistenţă moale, fină de 12 - 14 mm. Se găseşte în sol.


Dezvoltare


În condiţiile ţării noastre are o generaţie pe an (monovoltină) şi iernează în stadiul de ou în solurile cultivate cu porumb. Apariţia larvelor este eşalonată pe parcursul a câtorva săptămâni (mijlocul lunii mai - începutul lunii august) şi depinde de adâncimea la care se găsesc ouăle, de tipul solului şi de temperatura solului. Imediat după apariţie larvele se răspândesc în sol în căutare de hrană. Acestea trebuie să se instaleze în interval de 72 ore pe rădăcinile de porumb altfel nu vor supravieţui. Temperatura optimă de dezvoltare a larvelor este de 22˚C (30 de zile). Larvele mature se deplasează spre straturile superioare ale solului unde se transformă în pupă (nimfă). Eşalonarea pupelor are loc de la mijlocul lunii iunie până la sfârşitul lunii august. Adulţii apar la sfârşitul lunii iunie-începutul lunii iulie şi se retrag la mijlocul sau sfârşitul lunii septembrie. Cel mai mare număr de adulţi se înregistrează în luna iulie şi august, când temperaturile sunt cuprinse între 23 - 27˚C. Longevitatea adulţilor (63 - 98 de zile) este influenţată de lungimea fotoperioadei şi de calitatea hranei. După apariţie adulţii rămân în câmp pentru a se hrăni. Copulaţia se realizează la o săptămână după apariţie. Ouăle sunt depuse în culturile de porumb începând cu a doua decadă a lunii iulie până în a doua decadă a lunii septembrie. Dezvoltarea embrionară durează 3 săptămâni. O femelă depune între 90 – 335  ouă, în sol, grupate câte 10 – 20.

sus


Daune adult

 

Daune


La apariţie adulţii se hrănesc cu limbul foliar pe care-l perforează sub forma unor dungi longitudinale în lungul nervurilor (atac asemănător cu cel produs de Oulema melanopa). La început rosăturile sunt superficiale, doar pe o singură epidermă, ulterior se extinde şi pe cealaltă epidermă. În jurul perforaţiei frunzele se îngălbenesc şi se usucă. În perioada înfloririi adulţii se hrănesc cu mătase şi polen. Ei consumă parţial sau chiar în totalitate mătasea porumbului atunci când sunt prezenţi în număr mare. După dispariţia polenului şi a mătăsii migrează pe culturile de porumb însămânţate mai târziu. Mai consumă boabele din vârful ştiuletelui aflate în "faza de lapte".
Larvele se hrănesc cu rădăcinile de porumb cauzând scurtarea acestora. Ca rezultat al acestui mod de atac, puterea rădăcinilor scade, nu mai pot să susţină planta, astfel că plantele au tendinţa de îndoire spre sol. Larvele distrug complet atât rădăcinile secundare cât şi pe cele principale. Plantele cu rădăcinile distruse în proporţie de 50%, prezintă o tulpină îndoită caracteristic, sub formă de "gât de gâscă". Rădăcinile sunt prinse slab în sol putând fi cu uşurinţă  smulse. Larvele mature se adăpostesc în parenchimul cortical al rădăcinilor şi sapă canale în ţesuturile vasculare centrale. Tunelurile din rădăcinile de porumb constituie un aspect caracteristic al atacului, deşi acestea pot fi realizate şi de alte specii.

sus


Daune larve



Unde o întâlnim şi încotro se îndreaptă?


Conform informaţiilor publicate de Laboratorul Central de Carantină Fitosanitară Bucureşti specia este prezentă în judeţele: Arad, Timiş, Caraş Severin, Mehedinti, Bihor, Satu Mare, Sălaj, Hunedoara, Cluj, Alba, Sibiu, Gorj, Dolj, Vâlcea, Olt, Bistriţa Năsăud, Mureş, Harghita, Maramureş, Argeş, Braşov, Prahova şi Teleorman.
Orientarea şi viteza în deplasare la nivel naţional este necunoscută până în prezent, totuşi se poate remarca o preferinţă spre N-E. În ţările învecinate viteza de deplasare a adulţilor este de 30-40 km/an.

sus


Câteva strategii de reducere populaţională


Metodele agrofitotehnice: evitarea monoculturii, fertilizarea cu azot,  lucrările solului (o parte din ouăle depuse sunt transferate în locuri improprii), recoltarea timpurie etc
Metode mecanice: utilizarea capcanelor galbene, capcanelor feromonale.
Metodele chimice
Împotriva larvelor: tratamente la sămânţă cu produse pe bază de clothianidin sau imidacloprid testate şi la noi în ţară.
Împotriva adulţilor: la un număr de 5-6 adulţi/plantă (în perioada de maximă apariţie) se recomandă un tratament cu produse pe bază de tiacloprid. Perioada de maximă apariţie a adulţilor coincide cu apariţia mătăsii şi formarea ştiuletelui (în cursul lunii iulie). Pentru o maximă eficienţă este obligatorie îmbinarea tratamentelor chimice împotriva larvelor şi adulţilor.
Metode de perspectivă, puţin folosite în România:
Metode biologice: protejarea duşmanilor naturali Argiope bruennichi (Araneae: Araneidae), Speira diademata (Araneae: Araneidae), Theridion impressum (Araneae: Theriidae) şi  Pseudophomus rufipes (Coleoptera: Carabidae).
Metode genetice : linii de porumb rezistente la atacul larvelor, MON 863, NG72317, NG72312 NG72227, SD30, A251, populaţii sintetice: H225Syntetic, H55SynteticB şi soiuri: Midland Yellow Dent, Hays Golden şi Golden Republic (recomandate de specialiştii americani)

sus